Îndemn

Să sorbim roua din lac sărat, de lacrimi,
Amintindu-ne că încă nu ne-am uitat ,
Să îmbrăţişăm stâncile din adâncimi,
Împărtăşindu-le secrete ce-n taină le-am păstrat,
Să-i cântăm privighetoarei doine de dor,
Căutând drumul înapoi spre noi,
Să prindem secundele fericirii din zbor,
Înghiţindu-le pe nerăsuflate în doi,
Să murim măcar o dată , pentru a putea trăi,
Alegând să privim tot înainte,
Să ascultăm liniştea gândurilor ce nu pot grăi,
Ascunzându-ne de false cuvinte,
Să ne rugăm la icoana noastră pentru mântuire,
Realizând că salvarea e în primul rând în noi,

Să închidem ochii pentru a arunca o privire,
Spre sufletul ce-l chemăm neîncetat înapoi.

Să învăţam serios, să ne jucăm ,
Conştientizând că încă mai putem zâmbi ,
Să păcălim timpul, să-l expandam,
Sperând că tineri , mereu vom fi .

Confesiuni

Inima imi naste la fiecare apus de soare,
tulpini de pelin,
Le sorb insetata seva amara,
agatandu-ma de destin.
Sadica si nesatula strig:Mai vreau iubire,
otravindu-ma din nou
Si desi ragai de atata tristete din mine,
o culeg la rasarit mereu .

Imi e mai usor sa nu vad,sa ma reneg,
ascunzandu-ma de viata,
Astefel pot sa te pictez in culori, diferit,
in fiecare dimineata .
Daca nu te inventam, nu stiam ,
sa ma iubesc,
Daca nu ma minteam si nu visam,
uitam sa traiesc.