Dezamăgită de flori ,de mirosul lor ,
Ce nu a reuşit să alunge duhoarea tristeţii,
Dezamăgită de soare,de căldura lui,
Când nu a putut inima să-ţi dezghete…
Dezamăgită de vânt, de adierea lui,
Că nu a luat cu el cuvintele de adio,
Dezamăgită de timp, de viteza lui,
Că nu a rămas să ne astepte …
Dezamăgită de mare , de prietenia ei,
Că nu ne-a amintit ce fericiţi eram,
Dezamăgită de munte , de culmile lui,
Că nu a reuşit la cer să ne inalte …
Dezamăgită de noapte, de liniştea ei,
Că ascundea gânduri negre ,nerostite,
Dezamăgită de ochii tăi ,de lumina lor,
Că m-au făcut să văd vise neimplinite…
Dezamăgită de tine, de iubirea ta,
Ce nu a vrut în continuare să lupte,
Dezamăgită de mine, de inima mea,
Ce încă o data nu a ştiut să asculte…
