Corbi

Cât de mult ai râvnit,
La sângele meu crud şi cald,
Şi după ce te-ai răcorit,
În lacrimi, ai cerut să te scald.

Te chem acum să sorbi ,
Cea din urmă picătură amară,
Trimite apoi , la mine , corbi,
La cadavrul meu să sară.


Voi putrezi aşa , far' de sânge,
Fără pămînt deasupra-mi,
De sus, amintirea mi se va stinge,
Şi sufletu-mi , uitare va primi.

Deasupra-mi , corbi flămînzi ,
Ce dansează ritualul morţii ,
Tu , vinovat te ascunzi ,
În labirintul sorţii.


Iar eu zac aici , far' de suflare
Cu un ochi larg deschis,
Şi viaţa , pustie mi se pare ,
Când focul meu s-a stins.


Amurgul cade , corbii zbor,
Părăsită , rămîn cuprinsă de un dor,
Şi mă afund uşor, într-un vis amăgitor,
Trezindu-mă vie, în alt decor.