Portret

Trecut-au parcă ani, de când am amuţit,

Zile-ntregi am tot privit ,am tot gîndit
Plecat-au toţi ,doar gândul nu m-a părăsit
Şi mă tot poartă uşor,spre asfinţit...

Răceala dezamăgirilor mele,îngheaţă sufletul în mine
De atâta frig,inima a încetat să mai suspine,
Ochii îmi sunt împăienjeniţi,ca intr-o ceată deasă,
Chipu-mi schimonosit de lacrimi exprimă o durere ştearsă.

În zadar îmi frământ amintirile căutînd săparea,
Mi-am paralizat şi simţurile aşteptînd uitarea
Trecut-au parcă ani de când am amuţit
Zile-ntregi am tot privit ,am tot gândit...