De-aş muri

Ce-aş mai gusta din cupa salvatoare a morţii,
Veninul din ea , mi-ar unge sufletul îndurerat ,
Cicatrizându-mi rapid rănile sorţii,
Ce-n ultimul timp, groaznic m-au mai usturat

Ce-aş vrea să-mi adoarmă inima,
Un somn lung şi liniştit s-o cuprindă
De mă voi trezi,aş vrea să se trezească ultima
Şi de-ar putea, de trupu-mi să se desprindă.

Ce-aş mai număra secundele ce trec ,
Şi astfel , mintea, ar uita să-şi amintească
Că-n timpul ce eu numărând îl petrec,
Lumea a început sa mă părăsească ...

De-aş găsi drumul spre uitare ...
Singură aş pleca în căutarea ei
Şi aş accepta cu nepăsare ,
Leacul şi dulcea , binecuvântare a ei

De-aş muri , aş muri cu un zâmbet triumfător
Căci ştiu că-n urmă n-aş fi lăsat,
Decât oameni falşi şi un inutil dor,
Un suflet de tristeţe încărcat

De-aş muri,în acelaşi vechi şi deprimant decor,
În care ani, am încercat atâtea suferinţe...
Aş înţelege că am fost doar un fotograf amator,
Ce-ncerca să surprindă ale vieţii neputinţe...