Mai frig ca niciodată

Trezită,când încă nici soarele n-a apărut,

Privesc pereţii-n gol şi gândul mi-l ascult
. Şi e mai frig ca niciodată
Aşteptând să fiu eliberată.

Şi limba mi se-ncurca-n gură,
Gândul vorba lungă-mi fură,
Şi e mai frig ca niciodată,
Când la tăcere sunt condamnată.

Şi cad în trecut, cerşindu-i liniştea,
La el mă cheamă să-mi ascult povestea .
Şi e mai frig ca niciodată,
Retrăind o viaţă uitată.

Ochii-mi caută motive,
Pe ale vieţii stative,
Şi e mai frig ca niciodată
Când mă pierd, resemnată.