Teama

De ce tremuri tu, ca frunza-n vântul rece,
Şi cazi uscată cu rugăciunea-n buze ?
De ce te temi tu, ca animalul de vânătoare,
Ştiind că odată prins, scăpare n-are ?
De ce obrajii tăi sunt umezi, ca bătuţi de ploaie,
Şi-ţi ştergi lacrimile ce curg şiroaie ,şiroaie ?
De ce gura ta a amuţit la un gând rău,
Şi limba ţi-e innecata în veninul său ?
De ce nu poţi iubi ziua ce trece,
Şi o trăieşti în amintirea din trecut ?
De ce nu îţi laşi temerile să plece,
Să ai şansa la un nou început ?