Drumul

S-au închis,fără să ştiu cum sau de ce,
Lăsându-mă în bătaia vântului rece,
Ploaia îmi biciuieste chipul trist şi abătut,
De lacrimi,în taină,de-atâtea ori străbătut.

Încet,uşor,la ureche vantu-mi şopteşte,
Să plec cu el ,să uit de tristeţe şi dor
Şi-mi promite că noul drum ,cu uitare răsplăteşte
Pe toţi ce în urmă, să privească nu mai vor .

Dar cunosc acest drum,l-am străbătut de-atâtea ori
Pe-aici ,mi-am pierdut încrederea în oameni,
Aici am aflat că singur te naşti şi singur mori,
Şi în viaţă aduni numai ce semeni.

M-am întors,de unde am plecat
Dar cu inima mai îndoită şi mai tristă
Despre mine, răspunsuri am căutat,
Însă pentru adevăr n-am fost pregătită .

S-au deschis , fără să ştiu cum sau de ce,
Lăsându-mă în bătaia vântului rece,
M-am resemnat şi-am păşit înăuntrul lor
Acceptându-mi condiţia de simplu trecător ...