Iluzii

Poate prea lungă a fost aşteptarea,
Plângând şi cerşind mângâierea ta,
Poate prea devreme a fost întâlnirea,
Şi m-am dăruit îmbrăţişând inima ta .

Şi totuşi, nici tu nu eşti,
Nici inima mea ,ce a fost odată,
Şi tu îmi spui poveşti,
Ce visătoare le cred , îndată.

Ţi-am spus cât am plâns,
Şi ce dor nebun mi-a fost...
Tu în braţe m-ai strâns,
Si m-ai inaltat la adapost .

M-ai sărutat adânc,
Şi mi-ai căutat privirea,
Mi-ai şoptit un cuvânt,
Ce anunţa, iubirea...

Şi tu ai fost tot un vis de-al meu ,
Şi l-am dorit mai mult ca orişicine,
Şi când s-a stins, un gust amar şi greu,
Mi-a amintit de singurătatea din mine.