Am rămas copila care,
Prinsă-n
leagăn spre cer zbura,
Și cânta
despre iubire,
Când vântul
păru-i despletea.
Am rămas
copila care,
Alerga să
îmbrățișeze lanurile miscatore,
Și săruta la
plecare,
Pomii grijulii
ce o ascundeau de soare.
Am rămas
copila care,
Euforică
dansa desculță-n ploaie,
Crezând că
va crește mare,
Învelită în
ale curcubeului staie.
Am rămas copila care,
Credea-n
zâne din povești,
Și se
arunca-n visare,
Sperând că
tu ai să o găsești.
Am rămas copila care,
Își făcea
coroniță din maci,
Și milita
pentru eliberare,
Din ale
minciunilor araci.
Am rămas
copila care,
Plângea-n
colț, de atâta dor de casă,
Și într-o
continuă așteptare,
Spera, în
iubire, oamenii să crească.
Am rămas
copila care,
Vibra
fericită, conștientizându-și sufletul,
Și în inima
lui căuta alinare,
Când i se
fura cu nerozie, zâmbetul.
Am rămas
copila care,
Te iubește
neîncetat,
Și în vis ea
veșnic sare,
Într-un
univers uitat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu