Undeva, acolo sus

 Când albastrul ochilor tăi mă-nvaluie ușor,

 Mă blochez în gândul meu nebun și plin de dor,

 Dar cu un gest necugetat în minte mi-ai adus,

 Imaginea de atunci când tu ai rămas undeva, acolo sus...

 

 Nu trebuie să-mi spui că inima mea îți lipsește,

  În privirea-ți pierdută durerea lesne se citește,

 Însă nu vrei să recunoști sentimentul ce-l ții ascuns,

 Și atunci mă bucur că ai rămas,  undeva, acolo sus...

 

 Când buzele ți se frâng nerăbdătoare,

 Așteptând în taină, o dulce sărutare,

 Să nu crezi că ai să primești, căci din ele eu am scurs,

 Dorința de a iubi pe cel rămas undeva, acolo sus...

 

 Un uragan de furie a izbit atunci sufletul meu greu,

 Inima-mi sângera cumplit și se zbătea căindu-se mereu,

 Amintirile-mi nășteau lacrimi ce pe obraz mi-au curs,

 Dar mi-am propus să uit de tine undeva, acolo sus...