Curcubeu

 Tu știi  culoarea în care voiesc a-mi picta viața ?
 Tu știi cât aer  voi vrea  să respir ?
 Tu știi în câte nuanțe  mi-aș iubi  curcubeul ?
 Nu știi nimic, doar pretinzi că știi !
 Tu vrei doar să-ți port culoarea ,
 Tu vrei aerul să ți-l respir ,   
 Tu vrei  să-mi furi curcubeul  !
 În rest tăcere , nimic nu știi!

 

Dans in gol

Pășesc plictisită , pe frânghia subțire

despărțind visul unei iubiri totale,

de libertatea de a fi Eu ... 

mă strig , mă trezesc , mă simt 

Vibrez deasupra conștiintei colective ,

însă mai jos de puterea adevărului divin... 

privesc , ascult , înțeleg... 

Și tu?unde ești?...pe ce parte a agoniei te găsesc?

oare ai fugit demult sau mă aștepți să te iubesc?

Nu știu.....nu știu... 

încotro să urlu a fericire lovind mânia-n piept?

Nu vreau decât emoția unei îmbrățișări calde

șoptindu-mi că te iubești ,că te-ai iertat ... 

Până atunci....atârn de  frânghia subțire  

sperând că-n întuneric ....  te-ai salvat .

    

Un ultim gand

Frunze uscate ,pe buze arse de false sărutări,
Pleoape închise,la umbra unei ultime îmbrățișări,
Pete de lacrimi,pe obrajii uscați de privirea ta indiferentă și rece,
Zâmbet ucis cu uitare, părăsit de fericirea ce urmează să-l sece,
Întuneric în sufletul ce mi se zbate în amintiri prins,
Tăcere peste gândul unui vis ce a rămas neatins,
Cuvinte nerostite ,ce se întrec în a se elibera de tine,
Regrete în inima ce soarbe ultima picătură ce-n viață o mai ține,
Scrum de țigară peste poza unei clipe nebune de iubire,
Pe jos, bucăți din scrisoarea ce ,de tine ,a uitat să-mi mai dea de știre,
Mintea-mi sângerează scenarii , pline de ură și de răzbunare,
Inima mi-o calmează naivă ,visând la o dulce împăcare,
Amorțeala unui pahar de vin mă cuprinde,
Promițându-mi că-n zori voi renaște eliberată de tine,
Pe fundal, cântecul nostru se zbate să mă ajute,
Să nu uit frumusețea unei iubiri pierdute....

Alege sa vrei

Poti sa incalzesti soarele , cand picura gheata din inima mea
Poti fi mai rapid si sa opresti gandul ,cand mi se joaca cu mintea
Poti sa-mi furi zambete, cand plansetul nimeni nu mi-l indulceste
Poti sa calatoresti cu mine in brate,ascultandu-ne orbeste
Poti sa deschizi albume pe care sa le pictezi liber apoi cu noi doi
Poti sa inchizi usi de manie ce le-am trantit azvarlindu-ne in noroi
Poti sa visezi insomniatic la sarutul amintirii
Poti sa desenezi in palma mea promisiunea fericirii
Poti sa ma minti ca totul va fi bine si apoi chiar sa crezi
Poti sa dansezi cu mine in ploaie si o zi insorita sa creezi
Poti sa te joci cu timpul sperand ca ni se daruieste total
Poti sa arunci cu zarul castigand pana la final
Poti tot, intr-o lume in care nu mai crezi ...
Si totusi alegi in frica ,sa te indepartezi ...
De ce nu vrei?
Alege sa vrei!

Deziluzie

Dezamăgită de flori ,de mirosul lor ,

Ce nu a reuşit să alunge duhoarea tristeţii,

Dezamăgită de soare,de căldura lui,

Când nu a putut inima să-ţi dezghete…

Dezamăgită de vânt, de adierea lui,

Că nu a luat cu el cuvintele de adio,

Dezamăgită de timp, de viteza lui,

Că nu a rămas să ne astepte …

Dezamăgită de mare , de prietenia ei,

Că nu ne-a amintit ce fericiţi eram,

Dezamăgită de munte , de culmile lui,

Că nu a reuşit la cer să ne inalte …

Dezamăgită de noapte, de liniştea ei,

Că ascundea gânduri negre ,nerostite,

Dezamăgită de ochii tăi ,de lumina lor,

Că m-au făcut să văd vise neimplinite…

Dezamăgită de tine, de iubirea ta,

Ce nu a vrut în continuare să lupte,

Dezamăgită de mine, de inima mea,

Ce încă o data nu a ştiut să asculte…

Interzis

Tresar crezand ca aud vocea ta,

Printre pasi grabiti in ceata,
Insa nu tipa decat disperarea mea,
Iar eu te bantui , moarta...
Nu-mi simti rasuflarea rece
Sau mana invelind-o pe a ta
Nu simti cum timpul trece
Si raman in urma ,undeva...
Uitare...mi-ai daruit zambind
Scapare ...ai ales fugind
Si vrei sa cred ca ai simtit?
Si vrei sa stiu ca ai iubit?
Adorm crezand ca ma-nveleste mana ta..
Si zambind ,ne regasim in vis...
Ma trezesc inghetata sub privirea ta..
Amintindu-mi de un "noi".. interzis...
Si vrei sa cred ca ai iubit....
Si vrei sa stiu ca ai simtit....

Mimul

Desenezi în vânt inimi ,cu degete mincinoase
Şi-n muţenia ta, păleşte surd adevărul,
Pe care ai uitat până şi tu că îl deţii,
Şi-ţi prezinţi curtenitor feţe misterioase,
Aşteptând să mă prinzi rostindu-mi monologul,
Că să te hrăneşti din durerea lui apoi.

Moartă pentru a câştiga iubirea ta,
Visând să adorm sub privirea ta,
Vânzătoare de cuvinte pentru tăcere,
Doar ca să-ţi dăruiesc linişte şi plăcere,
Am transformat zâmbete în lacrimi grele
Pentru că te simţeai bărbat în tristeţea lor.

Acum, desenez inimi, cu degete mincinoase
Pe care le înghit în silă apoi,
Ca nu care cumva să creadă cineva în ele .
Şi-n muţenia de cuvinte stinse,
Numai ochii mă cheamă înapoi,
Pregătiţi de cenuşă sufletu-mi să-mi spele.